Trei zile care au transformat bioespeleologia: Emil Racoviță în Peșterile Drach

Peșterile Drach din Mallorca sunt renumite astăzi pentru contribuția lor la bioespeleologie, datorită cercetărilor revoluționare ale savantului român Emil Racoviță. În vara anului 1904, Racoviță a petrecut trei zile intense în aceste peșteri, efectuând descoperiri fundamentale care au pus bazele unei noi discipline științifice.

O sculptură de bronz, situată în Paseo Marítimo din Palma, este un omagiu adus lui Emil Racoviță, un pionier în studiul vieții subterane și un erou național român. Acest monument este un punct de atracție pentru românii care vizitează orașul, amintindu-le de contribuțiile semnificative ale acestui om de știință.

Emil Racoviță, cunoscut pentru studiile sale asupra vieții microscopice din Arctica, a ajuns în Mallorca în iulie 1904, concentrându-se pe explorarea Peșterilor Drach din Porto Cristo, Manacor. Aici a descoperit Typhlocirolana moraguesi, un crustaceu adaptat vieții subterane, demonstrând că peșterile sunt populate de o faună diversă și complexă, contrar credințelor de atunci.

Această descoperire a fost crucială, schimbând percepția asupra peșterilor și subsolurilor, care erau considerate spații lipsite de viață. Racoviță a arătat că aceste medii ascund o biodiversitate bogată, iar munca sa a influențat descoperiri ulterioare, inclusiv teoria tectonicii plăcilor.

După expediția sa în Mallorca, Racoviță a continuat să exploreze peșterile din Europa și Africa, publicând în 1907 revista Biospeologica, unde a detaliat observațiile sale și a fondat bioespeleologia.

Peșterile Drach sunt astăzi recunoscute ca „cea mai faimoasă atracție din Mallorca”, și datorită eforturilor lui Racoviță. Crustaceul Typhlocirolana moraguesi poartă numele lui Ferran Moragues, naturalistul care deținea peșterile și a sprijinit cercetările lui Racoviță.

Moștenirea lui Emil Racoviță este comemorată prin sculptura de pe Paseo Marítimo, finanțată de Fundația Europeană Drăgan, care a promovat valorile europene și a contribuit la perpetuarea istoriei științifice.

Înapoi Sus