Linia subtire dintre greseala si rea vointa

Am vazut o serie de postari si comentarii pe Facebook zilele astea cu referire la faptul ca un magazin sau altul din Mallorca ar vinde produse expirate sau ca vindea in trecut produse expirate si asta mi-a atras atentia asupra unui aspect extrem de important.

De multe ori, noi romanii nu discernem si nu facem diferenta intre greseala si rea vointa. Acest lucru se datoreaza in principiu faptului ca la noi in Romania e mai multa rea vointa decat e greseala atunci cand vine vorba de vanzarea produselor.

Femomentul acesta e intretinut de faptul ca afaceristul roman nu stie sa piarda si punct. Afaceristul roman a invatat ca daca ai o afacere trebuie sa castigi mereu, sa castigi cat mai repede posibil si cat mai mult posibil. De multe ori isi calca pe principii si prin lacomia si indolenta de care da dovada in loc sa castige ajunge sa piarda fiindca din moment ce exista atatea alternative pe piata clientul e constient ca se poate reorienta oricand.

In Spania in schimb nu prea e loc de rea vointa fiindca atat legislatia cat si nivelul de determinare al organelor de control au rolul de a combate jecmanirea consumatorului de catre comerciant si astfel achizitionarea unui produs expirat sau deteriorat datorita faptului ca a fost stocat sau transportat in conditii improprii (de la un magazin romanesc) ar trebui sa fie cel putin rezultatul unei greseli.

Dar daca nu este intotdeauna asa? Daca dincolo de greseala vorbim si de rea vointa?

Desi cumpar foarte rar de la magazinele romanesti datorita distantei, lipsei locurilor de parcare din imediata vecinatate, lipsei anumitor produse sau pur si simplu datorita felului in care am fost servit,  mi s-a intamplat sa cumpar un produs alimentar si cand ajung acasa si desfac ambalajul sa constat ca acesta este stricat.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific termenul de valabilitate, moment in care am constatat faptul ca produsul era in termen si ca cel mai probabil a fost stocat in conditii improprii de temperatura si umiditate fapt ce a dus la deteriorarea sa. Nu am notificat magazinul nici atunci pe moment si nici cand m-am dus a doua oara sa achizitionez alte produse la fel cum nu m-am plans nimanui pe Facebook privind experienta mea sau n-am comentat la vreo reclama a magazinului faptul ca vinde produse stricate fara a avea un argument solid care sa-mi si confirme pozitia in acest sens, dincolo de faptul ca mi s-a intamplat o singura data, doar la unul din multele produse achizitionate.

Am considerat ca a fost o greseala si am mers pe aceeasi idee convins fiind ca in cazul in care se va intampla a doua oara, in loc sa incep sa-i fac anti-reclama public magazinului respectiv, sau sa-i fac vreo plangere pentru ca vinde produse de calitate inferioara sau impropriu transportate si/sau stocate, voi renunta pur si simplu sa mai cumpar de acolo.

Totusi, chiar si asa nu pot sa ignor faptul ca anul trecut in portul din Palma, o serie de agenti ai Guardia Civil au oprit un microbuz ce transporta marfa pentru unul din magazinele romanesti din insula si la un control rutinar au constatat faptul ca majoritatea produselor transportate aveau cerinte stricte de temperatura si umiditate, fiind produse de consum alimentar, si ca microbuzul in cauza nu avea dotarile necesare pentru a transporta astfel de produse. Ei bine intr-o astfel de situatie cu greu se mai poate vorbi de o greseala, fiindca pana la urma o astfel de imprudenta nu poate reprezenta decat rea vointa.

Presupun ca dupa situatia creata atat transportatorul cat si magazinul in cauza au invatat o lectie si-au schimbat sistemul de transport al marfii, optand pentru asigurarea de conditii optime pentru transportul si stocarea alimentelor. Nu am nici cum sa confirm acest lucru, la fel cum nu am nici cum sa confirm faptul ca in cazul unui sau altui magazin romanesc e vorba de rea vointa.

La cat de fragila e piata in Mallorca si la cat de tulburi sunt apele in care proprietarii de magazine romanesti isi pescuiesc clientii, o dovada clara de rea vointa poate sa-i provoace magazinului romanesc si pierderea putinilor clienti pe care-i are.

Pe mine personal, si pe multi altii nu i-ar deranja sa plateasca la fiecare produs achizitionat cativa centi in plus, dar sa stie sigur ca produsul pe care-l cumpara a fost transportat si stocat in conditii optime.

In incheiere nu vreau decat sa mentionez faptul ca datorita volumului mic de clienti, datorita rulajului greoi al produselor, datorita faptului ca pe alocuri magazinele au acelasi portofoliu de produse si mai ales datorita faptului ca exista pe rafturi produse de o calitate discutabila, mai scumpe decat alternative produse in Spania sau in alte tari ce se pot achizitiona din orice supermarket, marfa risca oricand sa expire pe raft, moment in care nu mai putem vorbi de rea vointa ci doar de greseala.

E o linie subtire intre rea vointa si greseala si e trist faptul ca multi contesta fie fara argument, fie cu buna intentie de a face anti-reclama. Credeam ca odata scapati din climatul toxic al economiei romanesti oamenii vor invata in primul rand sa-si respecte clientul si mai apoi concurenta.

Înapoi Sus