Ieri a fost zi de vot în diaspora și prezența la vot a fost cu mult sub așteptări, iar mulți încă se întreabă de ce oare nu se înghesuie diaspora la vot?

Răspunsul nu e foarte complicat dacă e să ne raportăm la diverse detalii ce au marcat anul ce tocmai se încheie.

Foarte mulți au plecat acasă

În martie, când febra COVID19 a cuprins întreaga Europă cam 1 milion de români s-au întors acasă, în România.

Majoritatea celor care s-au întors reprezenta pătura aia din diaspora care mergea la vot în orice context pentru simplul fapt că ăștia care s-au întors erau și ăia care doreau să se întoarcă și astfel aveau un motiv în plus ca să voteze.

Noi, ăștia rămași pe meleaguri străine nu prea ținem morțiș să ne mai întoarcem definitiv în România și astfel mai degrabă ne îngrijorăm de politicienii din țara de adopție decât de ăia din România.

Nu mai e miza așa de mare

La votul ăsta miza nu e așa de mare.

Când s-a votat președintele fiecare vot a contat, acum când se votează parlamentul nu prea mai contează votul diasporei.

Diaspora e un colegiu electoral suplimentar și votul din diaspora trimite acolo în Parlament câțiva parlamentari care teoretic ar trebui să reprezinte diaspora.

Practic ăia aleși se duc acolo pentru beneficii personale și îi doare în fund de diasporă și de oamenii care i-au votat.

Până acum niciun reprezentant al diasporei n-a făcut nimic considerabil pentru diaspora, indiferent de partidul din care făcea parte.

Sunt încă multe restricții

Peste tot prin Europa sunt localități izolate și restricții de circulație, iar asta face deplasarea dificilă sau imposibilă.

Din păcate guvernul României n-a luat în calcul treaba asta și probabil a presupus că în diaspora se votează ca la Cluj sau Teleorman, fiecare în localitatea de domiciliu.

Transportul e scump

Suntem în an de criză, mulți și-au pierdut locul de muncă sau și-au văzut veniturile înjumătățite și nu prea îi trage să cheltuie minim 20 de euro pentru transport public sau combustibil și să meargă la vot undeva la zeci sau sute de kilometri de domiciliu.

Speranța diasporei a dat-o în bară

USR era la scrutinul anterior speranța diasporei, dar s-a transformat încet și sigur în ceva indezirabil.

În momentul de față USR e o combinație între Podemos și Ciudadanos (partidele spaniole) cu aripa Podemos fiind mult mai dominantă în partid.

Ori cei care au înțeles treaba asta și-au dat seama că deși există oameni buni și intenții bune în partidul ăla, totul se rezumă la ruleta rusească, iar asta face ca USR să devină doar un partid în plus, ca și PNL sau PSD.

Treaba asta nu prea motivează lumea să meargă la vot în diaspora fiindcă în contextul dat, diasporeanul e ca bețivul din „O scrisoare pierdută” de Caragiale și se întreabă: Eu cu cine votez?