In urma cu doua zile, pe 7 iulie s-au sarbatorit 40 de ani de la ocuparea insulei Dragonera de catre un grup de ecologisti ce incercau sa opreasca expansiunea turistica si pe micuta insula ce a ajuns intr-un final sa fie declarata rezerva de biosfera.
Intamplator sau nu, mai devreme am dat peste un fragment din cartea lui Petre Lascu – Scrisori din Spania – in care relateaza succint evenimentele din 7 iulie 1977:
„Insula Dragonera din Baleare, a carei existenta era ignorata de mare parte a populatiei spaniole, s-a transformat peste noapte intr-un focar conflictual datorita unui grup de tineri ecologi spanioli si straini si intreprinderii „Patrimonial Mediteranea S.A.”, ce doreste sa construiasca un complex turistic pe teritoriul ei. Insula a fost ocupata de ecologi in semn de protest pentru „insusirea vandalica a peisajului si a celor mai esentiale valori ale mediului inconjurator”. Pentru a evita ca miscarea de protest sa ia proportii, autoritatile au luat masuri pentru controlul accesului pe insula. Regizorul Mario Camus, care a dorit sa filmeze cateva secvente asupra ocuparii Dragonerei in scopul utilizarii lor intr-un fim despre mediul inconjurator pe care se gandeste sa-l turneze, a fost invitat in mod politicos de autoritati sa renunte. Cantaretul Pi de la Serna a compus un cantec dedicat ocupantilor insulei. La capatul celor 11 zile de ocupare a Dragonerei, „Miscarea pentru apararea naturii” a emis un comunicat in care declara insula parc natural, exprimandu-si speranta ca intreprinderea de constructii va renunta la proiectul sau. Cum Balearele traiesc din turism indeosebi, nu m-ar mira deloc ca Dragonera sa devina in curand unul din noile lor centre turistice de atractie.”
Cartea lui Petre Lascu a fost redactata in 1979 si publicata in 1980, la aproape trei ani de la episodul din 7 iulie, episod ce a culminat cu declararea insulei Dragonera drept rezerva naturala. Chiar si asa, scepticismul lui Petre Lascu era foarte justificat fiindca chiar daca la vremea respectiva interesele comerciale si politice erau mai mici, legislatia in domeniu era foarte flexibila si in lipsa unor reglementari concrete, convertirea Dragonerei in statiune turistica era extrem de posibila.
